Ar trebui prevăzute garanții pentru protecția utilizatorilor finali împotriva comunicațiilor nesolicitate în scopuri de marketing direct care reprezintă intruziuni în viața privată a acestora. Nivelul de intruziune în viața privată și de deranj este considerat ca fiind relativ similar indiferent de tipul de tehnologii și canale utilizate pentru a efectua aceste comunicații electronice, de exemplu prin folosirea sistemelor de apelare și comunicare automate, a aplicațiilor de mesagerie instantanee, a e-mailurilor, a SMS-urilor, a MMS-urilor, a tehnologiei Bluetooth etc. Prin urmare, este justificat să se solicite obținerea consimțământului utilizatorului final înainte de trimiterea comunicațiilor electronice comerciale în scopuri de marketing direct către utilizatorii finali pentru a proteja în mod eficace persoanele fizice împotriva intruziunii în viața lor privată, precum și pentru a proteja interesele legitime ale persoanelor juridice. Securitatea juridică și necesitatea de a asigura perenitatea normelor de protecție împotriva comunicațiilor electronice nesolicitate justifică nevoia de a defini un set unic de norme care nu variază în funcție de tehnologiile folosite pentru a transmite aceste comunicări nesolicitate, garantând, în același timp, un nivel echivalent de protecție pentru toți cetățenii pe întreg teritoriul Uniunii. Cu toate acestea, este rezonabil să se permită utilizarea datelor de contact prin e-mail în contextul unei relații existente cu un client pentru oferirea de produse sau servicii similare. O astfel de posibilitate ar trebui să se limiteze la întreprinderea care a obținut datele de contact electronic în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679.