Datele transmise în cadrul comunicațiilor electronice ar trebui tratate ca fiind confidențiale. Aceasta înseamnă că orice amestec în transmiterea datelor în cadrul comunicațiilor electronice, fie direct, prin intervenție umană, fie prin intermediul prelucrării automate de către mașini, fără consimțământul tuturor părților care comunică, ar trebui interzis. Interdicția privind interceptarea datelor transmise în cadrul comunicațiilor ar trebui să se aplice în timpul transmiterii acestora, și anume până la primirea conținutului comunicațiilor electronice de către destinatar. Interceptarea datelor transmise în cadrul comunicațiilor electronice poate apărea, de exemplu, atunci când o entitate, alta decât părțile care comunică, ascultă apelurile, citește, scanează sau stochează conținutul comunicațiilor electronice sau a metadatelor asociate, în alte scopuri decât schimbul de comunicații. Interceptarea se produce și atunci când părți terțe monitorizează site-urile web vizitate, momentul vizitelor, interacțiunea cu alte persoane etc., fără consimțământul utilizatorului final în cauză. Pe măsură ce tehnologia evoluează, modalitățile tehnice de a efectua o interceptare s-au multiplicat de asemenea. Aceste modalități pot varia de la instalarea de echipamente care colectează date privind anumite domenii de la echipamentele terminale, cum ar fi așa-numiții interceptori ai identității internaționale de abonat mobil IMSI [International Mobile Subscriber Identity (IMSI) catcher], la programe și tehnici care permit, de exemplu, monitorizarea în mod discret a obiceiurilor de navigare pe internet în scopul creării de profiluri ale utilizatorilor finali. Alte exemple de interceptare includ captarea, din rețele și routere fără fir necriptate, a datelor referitoare la sarcina utilă sau a datelor privind conținutul inclusiv a obiceiurilor de navigare pe internet, fără consimțământul utilizatorilor finali.